RoNewMedia & RoWebDesign Awards

Fost-am in seara aceasta la RoWebDesign Awards si la RoNewMedia Conference. Mai exact la seminarul lui Miguel Ripoll si la prezentarea legata de jocurile online.

Sa vedem acum impresii…

Miguel Ripoll mi-a placut. Tipul e fain, e haios, vorbeste engleza la perfectie, si desi nu prea am mai auzit de el, pot sa spun ca il admir.
Acuma nu ca ma laud sau altceva, dar n-am aflat chestii noi sau care sa ma dea pe spate. In schimb, omul a prezentat intr-o maniera haioasa, un fel de studii de caz legate de niste site-uri pe care le-a facut. Ma rog, nu doar el personal, ci firma pe care o conduce. A vorbit de niste practici care ar trebui folosite pe scara larga si la noi. Unii poate ca o fac, altii mai au de invatat. A vorbit despre importanta faptului ca site-urile sa se poata sa ofere continutul in conditiile in care vizitatorii au JavaScript dezactivat, CSS dezactivat, folosesc diverse rezolutii si browsere. A zis si ceva despre accesibilitate, in special pentru persoanele cu probleme vizuale si auditive. Si cum ca in Spania (de unde este el), exista o lege care ii obliga sa ofere aceste facilitati. Ma rog, acuma omul a facut o gramada de site-uri guvernamentale si pentru diverse organizatii si institutii de stat sau academice si este obligat sa ofere aceste facilitati. Plus ca si bugetele sunt pe masura si atunci iti permiti efortul. Pentru ca este intr-adevar un efort sa poti sa faci un site accesibil de toata lumea, de pe orice browser, de pe orice calculator (adica si de pe calculatoare performante si d’alea uitate de pe vremea lu’ Pazvante al Chior), la orice viteza ai accesa net-ul (zicea ca testeaza la 56kb/s), cu sau fara JS/CSS, si tot asa. Apropos, imi spunea cineva mai de mult, ca in Spania stau cam prost la capitolul viteza la internet, din punct de vedere al consumatorului de rand. Eu cred ca noi stam bine!

Deci in mare, mi-a placut workshop-ul lui. La partea de intrebari din public… mmm… cam slabut. S-au gasit cativa care sa-l incite la chestiuni tehnice de genul jQuerry vs MooTools, sau alte prostii. Omul nu a venit sa intre in dezbateri tehnice. Pana la urma sunt toate niste unelte si depinde de cum sunt folosite. Ma rog, si au mai fost alte cateva intrebari din public, care mi-au facut impresia ca oamenii vroiau mai mult sa se bage in seama.

Pe mine m-ar fi interesat mai mult niste informatii legate de business, de genul cum a reusit sa aibe clienti care sa plateasca 1 milion de euro pentru un proiect, si sa-i accepte stilul de design. Ba chiar sa vrea in mod expres asa ceva. N-am nimic cu stilul lui, imi place. Doar ca mi se pare ca mai toate site-urile sunt in acelasi stil vizual, grundge, nonconformist, cu explorari indraznete in typography. Stil care nu stiu daca se potriveste peste tot, in unele cazuri mi s-a parut cam incalcit si obositor. Pai sa te fereasca Al de sus, sa propui asa ceva la noi…!

The bottom line is, ca folositi cod standard, semantic valid, verificati ce se intampla cand aveti JS/CSS dezactivat si daca e naspa, atunci faceti in asa fel incat sa fie accesibil continutul si navigarea.

Bun, pana aici sunt de acord insa nu sunt de acord cu generalizarea. Nu toate site-urile pot functiona fara JS/CSS. Una e sa faci un site-ul unei universitati si alta e sa faci un joc online. Sunt doar niste exemple care mi-au venit acum in minte, ideea este ca nu poti sa faci orice site sa functioneze fara JS/CSS sau Flash. Sunt cazuri si cazuri, trebuie sa te raportezi si la target si la scopul site-ului. O aplicatie online probabil ca nu ar mai functiona cum trebuie fara JS.  Producatorii de software si de jocuri, scot tot timpul versiuni noi care folosesc hardware-ul la maxim. Producatorii de hardware scot pe piata noi produse care imbunatatesc performantele soft-urilor iar in continuare producatorii de software si jocuri scot apoi versiuni care cer tot mai multa performanta hardware. E un cerc vicios. Fara el, nu cred ca ar exista progres. Mi se pare aiurea sa mentii compatibilitatea in jos prea mult. E ca si cand Mercedes ar scoate urmatorul model de masina, la care ar pune si pedale. Pai daca ramai fara benzina sau nu ai chef sa-ti cumperi, atunci sa pedalezi, nu? Poate e cam extrem exemplul, dar sper sa prindeti ideea…

Urmatoarea prezentare la care am fost mi s-a parut cam plictisitoare. Cea legata de jocuri online. Poate nu eram in target (desi ma indoiesc), prezentarea lui dar Attila Bihari – fondatorul conQUIZtador, a fost greu de urmarit. Prezentarea prea lunga, engleza lui greu de urmarit, spunea chestiuni pe care nu cred ca era cineva in sala care sa nu le stie sau sa le inteleaga din doua-trei cuvinte. Mi-a trezit putin interesul George Lemnarul, cu al lui eRepublik, pentru ca atunci am aflat eu de acest joculet. Apoi a venit vorba de Travian, pe care l-am jucat o data In final, s-a lansat afacereza.ro, cu galmele de rigoare

In final, au urmat premiile RoWebDesign. Punctul culminant as zice, care a ars ca o flacara de magneziu. Nu-i intamplatoare asocierea, pentru ca a fost foarte expeditiv, rapid si erau niste lumini intense acolo care se invarteau si scoteau ochii la lume Evident, muzica prea tare, acoperea vorbitorii. Premiile s-au dat pe banda rulanta, n-am apucat sa vad bine cine au fost nominalizatii. Da, erau niste proiectoare si LCD-uri in sala, dar viteza cu care s-a desfasurat prezentarea lor, a fost prea mare pentru a intelege ceva.

Parerea mea si nu numai, este ca s-au dat cam multe premii. Adica au fost prea multe cazurile cand pe un loc, 2 sau 3, era egalitate. Daca se intampla o data, la o singura sectiune, era in regula. Dar deja a sunat ca un fel de balbaiala. Chiar nu a fost in stare juriul sa departajeze niste site-uri? Sau a fost un fel de hai sa premiem toti participantii si sa ne punem bine la anul, cum zicea un prieten? Cert este ca la capitolul festivitate de premiere si departajare, parca Internetics a fost in fatza. Ok, e prima editie, sa zicem ca e de inteles. Dar totusi, nu e primul concurs de acest gen, nici pe plan mondial, nici la noi.

Si lucrul care ma uimeste cel mai tare este faptul ca la ora la care scriu aceste randuri (este ora 22:50), pe site-ul ronewmedia.ro este inca activ formularul de inscriere, nu este o lista cu participantii la competitia de design, ce sa mai vorbesc de castigatori! Pai cum e posibil? Sa nu-mi spuna cineva ca trebuie sa faca paginile de mana, sa scrie html de la 0, si n-au avut timp. Sa fim seriosi… E de ajuns 2-3 clickuri si gata update-ul.

Gata, cam asta e. Parca mai erau niste chestii de care am vrut sa zic, dar… am uitat acum

Ah, si sa nu uit! Felicitari castigatorilor, am vazut niste site-uri dragute acolo! Abia astept sa vad si “pierzatorii” … hehe

Later edit: Este ora 00:01, 13 noiembrie. Poate ca n-am somn, dar inca nu s-a schimbat nimic pe site-ul RoWebDesign Awards…

RDS-RCS = niste hoti!

N-am mai postat de mult aici, din lipsa de timp si uneori de chef. Sper sa-mi revin curand. Dar astazi am aflat o treaba care m-a umplut de spume, asa ca v-o relatez, poate se mai trezesc si altii!

Am aflat ca tarifele de internet de la RDS s-au modificat. De fapt, am constatat ca sunt modificate si nu stiam de cand. Nu stau toata ziua pe site-ul lor, dar asa cum atatea firme trimit SPAM, sau newslettere in care se lauda cu noi oferte si alte prostii, tot asa ar fi putut si astia sa-mi trimita un mail acolo, in care sa anunte schimbarea. Dar deh… sa lasam fraierii care nu s-au prins, sa plateasca in continuare mai mult pentru un abonament ceva mai slabutz si care nici nu mai exista!

Cand am facut eu contractul de net, erau 3 abonamente. Evident l-am luat pe cel mai “tare”, FiberLink 3 care costa 45 RON. Conform contractului, conexiunea FiberLink 3 ar trebui sa fie de pana la 4Mbps in Internet si 50Mbps in Reteaua Nationala. Noile abonamente publicate, ofera pentru 35 RON, 10Mbps in Internet! Deci e clar ca eu platesc mai mult pentru un abonament mai prost. Buuun… Faza misto este ca pe site-ul lor, nu este anuntata nicaieri aceasta schimbare. Am cautat un comunicat de presa, o stire, ceva care sa-mi dea un indiciu despre data cand au intrat in vigoare aceste abonamente. N-am gasit nimic. Ultima lor “stire” imi face cunostinta cu Femeia Anului 2007, si este din februarie 2007!! HUH!?!?! WTF?!?! Suntem in octombrie 2008!!! Helloooooo???

Am cautat pe net. Dau de un articol mai vechiutz, din sibianu.ro, care anunta aceasta schimbare de abonamente, articol datat 5 august 2008. Mai gasesc si pe forumul Softpedia, un thread din 3 iulie 2008.

In articolul din sibianul, remarc un citat foarte interesant:

“Aceste noi modificări vin în întâmpinarea nevoilor actualilor şi viitorilor noştrii clienţi. Abonaţii care aveau abonament fiberlink 3, care costa 45 de lei, vor trece automat pe abonamentul fiberlink 2 de 35 de lei. La telefonia fixă tarifele şi tipurile de abonamente actuale rămân în continuare în viogoare” a declarat Nicu Danciu, de la Romanian Data Systems.

Hopaaa! Nu stiu cine este acest domn, dar suna a declaratie oficiala, nu? Totul este evident o mare minciuna, eu fiind abonat Fiberlink 3, si n-am fost trecut automat pe Fiberlink 2. Evident, prostul plateste. Adica eu.

Povestea continua. Luand cunostinta de aceste noi lucruri, evident ca vreau sa-mi fac o modificare de abonament. Azi am fost la casierie si am platit facturile de tv si net, ca sa fiu la zi. Am cerut aceasta modificare de abonament. Normal ca nu se poate asa usor… Pai ce-s fraieri? Trebuie sa vin intre 1 si 15 ale lunii. Si sa am platit abonamentul la zi. Deci eu am platit acum factura pe octombrie (care oricum este in avans, lucru cu care nu sunt de acord), trebuie sa astept 1 noiembrie, apoi sa platesc in avans pe luna noiembrie, ca schimbarea sa intre in vigoare pe decembrie. Si uite asa mai platesc ca prostul inca o luna de abonament mai scump si mai prost, si care nu mai exista decat pentru fraieri ca mine.

Spuneti-mi voi, daca asta nu e hotie tipica romaneasca. Nu mie atata de mult pentru banii pe care i-am dat in plus, desi cu 30 sau 40 de ron, mai plateam o luna curentul sau alt abonament. Dar m-a enervat faptul ca au mers pe burta, n-au schimbat automat abonamentele la clientii vechi, iar birocratia e fantastica, si mai iau si banii in avans! Si sa nu-mi spuna cineva ca e asa de complicat sa dea doua clickuri si sa modifice un abonament la un client. Faza tare este ca am 2 abonamente de tv si internet la ei, in 2 locatii! DOUA!!! Si la amandoua am variantele cele mai scumpe de abonament, deci nu sunt un client chiar total nesemnificativ.

Rusine RDS!

In amintirea acelor vremuri…

Tocmai am primit un text pe email, de la o buna prietena plecata departe…

Poate unii il stiti, poate nu. Imi cer scuze ca nu stiu cine e autorul ca sa-i dau “credits”…

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Da mai departe sa-si aduca si altii aminte…

O chestie tare cu Google Maps!

Fraţilor uitaţi-vă la filmuleţul asta ca m-a spart!

Am o leapşa de la Richard… ceva cu cărţi! ;)

Richard îmi trimite o leapşa prin blogul lui, Jobsessive. A primit-o de la Dragoş Rouă…

Iată ceea ce trebuie să fac:

Regulile de aur şi nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alti 6 prieteni.

Buun… pai mă uit după o carte apropiată si dau numai de foi si CD-uri… Când să mă ridic de pe scaun, îmi cad ochii pe imprimantă şi gasesc cartea salvatoare. E cam subţire, dar să vedem dacă găsim ceva la pagina 123:

Cum arată Caragiale, contemporanul nostru? De fapt, întrebarea ar trebui să fie alta. Cum de reuşeste el să fie, în orice epocă din istorie, contemporanul nostru, în belle epoque şi în epoca totalitară, şi chiar azi? Cu o excepţie – şi aici e paradoxul omului şi a operei lui Caragiale: a fost cel mai puţin contemporan cu oamenii secolului 19, mai precis cu spiritul secolului la jumatatea căruia se nascuse.

Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor – De şapte ori Caragiale

Recunosc că n-am citit cartea, doar m-am apucat de ea. Constat cu amărăciune că am foarte puţin timp pentru citit…

Dau mai departe această leapşă către: Picsel, Mihai Drăgan, Ruschi, ArTiStul, si cam ajunge…

Steven Wiltshire – aparatul de fotografiat uman

Steven e un englez, nascut in 1974 si diagnosticat cu autism de mic copil, de la varsta de 3 ani. La varsta de 8 ani a inceput sa manifeste un neobisnuit talent pentru desen, iar la varsta de 9 ani a invatat sa vorbeasca. La 13 ani a fost prezentat intr-o emisiune BBC despre savantii autisti, iar in anii ce au urmat lucrarile lui au inceput sa fie afisate in tot felul de expozitii si a publicat numeroase carti.

In mai 2005, dupa o plimbare cu elicopterul deasupra Tokio-ului, a desenat o uimitoare panorama detaliata a orasului, pe o panza de 10 metri lungime. De atunci a mai desenat in acest mod (din memorie) si Roma, Hong Kong, Frankfurt si altele…

Nu stiu ce credeti voi, dar mie mi se pare uimitor omul asta. M-a lasat masca. Filmuletele vorbesc de la site, iar daca vreti sa aflati mai multe, vizitati site-ul lui oficial.

Iata un scurt documentar despre cum a desenat Tokio:

Turistu virtual

Dragii mei, ăsta e un moment de laudă!

Azi dimineaţă am avut parte de o surpriza placută, am aflat că site-ul Flu.ro – chic urban, a publicat un articol în care este menţionat subsemnatul şi blogul meu cu panorame, the panoblogus. Yay!

Mă bucur, deoarece sper ca lumea să afle despre panoramele de 360 de grade şi tururile virtuale, nişte instrumente grozave de marketing vizual şi nu numai. Şi evident, apoi să vină la mine să-mi ceară să le fac…

–
Ascult acum:
Ambrosia – A Reminiscent Drive

Alţi clienţi de desktop pentru blogging.

Data trecută, am semnalat Windows Live Writer şi l-am recomandat pentru scrierea/editarea de posturi în locul clasicei interfete web a blogului pe care-l folositi. Avantaje sunt multiple, puteţi scrie articolele chiar dacă nu aveţi acces la net şi să le publicaţi când prindeţi ţeavă, şi mai puteţi să administraţi mai multe bloguri cu acelaşi program.

Între timp am mai găsit alte programaşe de acelasi gen. Le-am instalat repejor ca să pot să fac capturi de ecran şi să văd cum se prezintă. Personal tot Windows Live Writer mi-a plăcut cel mai mult, dar gusturile şi nevoile pot varia. Aşadar, iată despre ce este vorba.

w.bloggar este freeware, ştie despre o gramadă de platforme de blogging, se configurează automat si pare pretty cool. Nu s-a descurcat din prima cu diacriticele.

 

AIRPress de asemenea free, e in faza beta 2 si bazat pe AIR. De asemenea diacriticele mi le-a facut varză, dar s-a descurcat  cu importarea posturilor din prezentul blog. Interfaţa e mai “lichidă”, dar e destul de slabuţ. Să tinem cont că e beta şi că dacă e pe AIR, ar merge si pe Mac nu doar pe Windows.

 

Qumana este următorul blog editor din serie, şi mi s-a părut pretty cool. Mi-a luat perfect diacriticele din prima. Vine şi în variantă de Mac. Are suport pentru multe platforme de blogging. Mi-a lasat o impresie bună.

 

BlogDesk este ultima aplicaţie pe care am găsit-o. Ca şi celelalte are editor WYSIWYG, te lasă să faci diverse efecte la imagini, diacriticele nu mi le-a luat dar nu mi-a stricat textul. Are spellchecker, generator de tag-uri. Draguţel.

 

În cele din urmă tot Windows Live Writer mi-a placut cel mai mult. Şi ca interfaţă şi ca functionalităţi, plus că are pluginuri!

–
Ascult acum:
The Future Sound Of London – From The Archives Vol.1 – Is This Real

Windows Live Writer

Sărind din copac în copac, adică din pagină în pagină, ca un navigator respectabil de web ce sunt, m-am lovit de un soft de-i zice Windows Live Writer. Cică e o aplicaţie (free) cu care publici conţinut pe blogul/site-ul tău.

Păzea! Hai să vedem, mi-am zis… şi am purces la downloadat. De aici.

Toate bune şi frumoase dar când l-am pornit m-a întrebat dacă am cont pe Windows Live Spaces sau pe SharePoint weblog, şi mi-a stat inima in loc. Dar m-a salvat următoarea opţiune, cică Another weblog service.

I-am zis coordonatele Muzei pierdute şi şi-a făcut el treaba pe acolo, aşa că iată-mă că scriu un prim post, mai mult de test aşa… şi sper să nu-mi stric blogu

Ce pot face două mâini dibace!

Sau mai bine zis un tip deştept plus o consola Wii. Pe tipul deştept îl cheamă Johnny Lee, si am găsit azi un filmuleţ demonstrativ care m-a dat pe spate. Cred că o să-mi iau si eu o consolă d’asta…

Pe scurt, este vorba despre cum se poate construi un display VR folosind aceasta consolă Wii. Urmăriţi explicaţiile si filmul.

Omul mai are şi alte proiecte interesante pe site-ul lui…