Richard îmi trimite o leapşa prin blogul lui, Jobsessive. A primit-o de la Dragoş Rouă…

Iată ceea ce trebuie să fac:

Regulile de aur şi nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alti 6 prieteni.

Buun… pai mă uit după o carte apropiată si dau numai de foi si CD-uri… Când să mă ridic de pe scaun, îmi cad ochii pe imprimantă şi gasesc cartea salvatoare. E cam subţire, dar să vedem dacă găsim ceva la pagina 123:

Cum arată Caragiale, contemporanul nostru? De fapt, întrebarea ar trebui să fie alta. Cum de reuşeste el să fie, în orice epocă din istorie, contemporanul nostru, în belle epoque şi în epoca totalitară, şi chiar azi? Cu o excepţie – şi aici e paradoxul omului şi a operei lui Caragiale: a fost cel mai puţin contemporan cu oamenii secolului 19, mai precis cu spiritul secolului la jumatatea căruia se nascuse.

Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor – De şapte ori Caragiale

Recunosc că n-am citit cartea, doar m-am apucat de ea. Constat cu amărăciune că am foarte puţin timp pentru citit…

Dau mai departe această leapşă către: Picsel, Mihai Drăgan, Ruschi, ArTiStul, si cam ajunge…